Cred ca ne vom regasi cu totii la un moment dat, in una din fraze !

Dorul e un sentiment greu de definit. Dorul inseamna sa te gandesti cu placere si in acelasi timp cu tristete la fiinta iubita, cand ea nu-ti este aproape. Dorul e semnul unei trairi intense, e in acelasi timp duiosie si durere, un foc ce-ti arde inima, o boala care te sfarseste. Dorul inseamna transfigurarea fiintei iubite in absenta ei, e dovada prezentei ei de nesters in sufletul si constiinta ta. Dorul e un sentiment greu de descris, dar – cum fiecare l-a simtit – fii sigur ca orice mesaje de dor vei trimite, ele vor ajunge direct la inima fiintei iubite. Pentru ca cei care se iubesc se simt ca doua jumatati ale aceluiasi intreg, fiecare traieste in mod acut lipsa celuilalt, fiecare il poarta pe celalalt in sine.

Multi spun ca iubirea nu poate fi explicata in totalitate in cuvinte fara sa ii fie pierduta esenta,pentru ca aceasta senzatie incomensurabila,nu se explica… ci se simte.Mai presus de toate,iubesti cand nu ceri definitii… sau nu ceri definitii atunci cand iubesti.

Iubirea este lantul universal ce ne leaga sufletel,pe un talisman tainic ce lumineaza totul in jur.Atunci cand iubesti, tot ce te inconjoara se metamorfozeaza intr-un trandafir ce parfumeaza suav aerul pe care il respiri doar prin sublima tremurare a unei petale,iar cand nu mai esti demn de ea o pierzi precum un parfum ce nu persista.

Parafrazand citatul celebrului dramaturg William Shakespeare “Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor”,acel bagaj de senzatii pline de umbre si lumini care iti vibreaza inima:suspini de emotie, suspini de teama,suspini pentru ca iubesti. Iubirea adevarata domina mai ales prin amintire: nicio iubire nu se stinge,doar inveti sa traiesti fara ea,dar parfumul proaspat al primei atingeri,fluturii din stomac, emotia primului “te iubesc” vor ramane mereu prelinse ermetic in inima ta .

Dupa cum a zis si Mircea Eliade “Nu pot cunoaste adevarata dragoste,decat depasind-o” poate doar atunci realizezi importanta unei persoane,cand ai pierdut-o,aidoma unei crizanteme ce si-a pierdut mireasma in adierea vantului. La urma-urmei dragostea este un risc,nu o obligatie, un rismc de a trai,deoarece unde exista dragoste,exista viata,iar viata fara dragoste,este asemenea unui an fara primavera.